Unde sunt poveştile?

Deşi poate la o primă vedere multe locuri prin care trecem par să nu ne zică nimic, pentru persoana care trece pe lângă noi, ele ar putea însemna ceva... Nu vrem să insinuăm că un colţ de stradă, un petic de trotuar, o bancă rătăcită sau un gang ar ţine loc de o mare piaţă urbană sau în general de un spaţiu public bine definit, însa vrem să arătăm faptul că o minimă semnificaţie atribuita unui loc de către locuitorii oraşului, contribuie la imaginea/dezvoltarea/calitatea spaţiului public pe care îl avem.

De aceea suntem în căutarea unor poveşti ale oraşului nostru. Pot fi locuri în care aşteptăm, locuri în care ne întâlnim, în care ne retragem sau ne ascundem. Sunt locurile unde altădată ne jucam, iar prin care acum doar trecem. S-au schimbat între timp? Sau au rămas aceleaşi, aparţinand astazi mult altora. Sunt locuri de lângă casă de unde cumpărăm o pâine şi locuri in miezul oraşului unde mergem doar ca să stăm pe o banca şi să privim o casă veche. Poate fi parcul din cartier sau Cişmigiul tuturora. Poate fi piaţa Universităţii sau fundătura pe care locuieşte o mătuşă. Pot fi locuri care nu au rezultat în urma unui plan, sau au apărut pe neaşteptate, pe care probabil cunoscatorii le-ar numi „spaţii reziduale”, însă care joacă un rol important pentru altii. Nu sunt locuri frumoase sau urâte, ci doar locuri ale noastre, ale cuiva.

Finalul acestei pledoarii este desigur deschis. Încercarea noastră constă doar in a colecţiona o parte din aceste poveşti pe care cu siguranţă fiecare dintre noi le are. Expoziţia pe care dorim să o organizăm se adresează aşadar tuturor locuitorilor oraşului. Deşi abordarea ar putea părea prea subiectivă, ansamblul de imagini-poveşti pe care noi sperăm să-l obţinem poate prezenta secvenţe ale oraşului care în ultimul timp au fost neglijate, şi anume „oraşul trăit”, şi nu oraşul gândit.

Încercând să descoperim arhitectura spaţiului public bucureştean prin sunet, mişcare, gesturi, priviri, expresii, imagini, căutăm să aflăm spaţiul public trăit, nu scris sau desenat, chiar dacă astfel acesta s-ar putea arăta cu toate defectele si imperfecţiunile sale.

O idee care caracterizează demersul nostru aparţine sociologului francez Henri Lefebvre, acesta îndemnându-ne să nu căutam valori umane doar in marile evenimente, structuri sau monumente, dar şi în acţiunile noastre de zi cu zi, în modurile în care ne trăim viaţa, în bucuriile, pasiunile si dorinţele noastre, şi nu în ultimul nostru chiar în noi înşine si în propriile noastre micro-arhitecturi.

câteva sugestii...

În acest sens este dificil sa compunem o listă simplă de întrebări care probabil nu ar acoperi toate răspunsurile pe care o poveste le-ar putea pune în evidenţă. Cu toate acestea sperăm să va putem ghida prin intermediul câtorva sugestii în speranţa că acestea nu vor limita răspunsurile.

Care sunt locurile care vă sunt dragi în oraş?

Vă leagă anumite întâmplări de ele? Care ar fi ele?

Sunt aceleaşi cu cele pe care le aveaţi cu un anumit timp în urma?

Ce simţiţi faţa de locurile din vecinătatea imediată, de lângă casă, dar şi faţă de cele mai îndepărtate?(din centru, din alte cartiere...)

Sunt locuri pe care le împărţiţi cu persoane apropiate si de aceea capătă un statut special?

Există locuri în care vă simţiţi în siguranţă, in largul dumneavoastră, „ca acasă”?


Vă rugăm, daca aveţi astfel de locuri, să le împărtăşiţi cu noi, postând un mesaj, sau un comentariu. Mulţumim!