Apropo de poveşti

Apropo de poveşti, poate termenul este ambiguu, şi chiar el însuşi nostalgic.. Aşa că poate ar trebui să ne referim la experienţă / percepţie (ceea ce înţelegeam noi când insistam pe o poveste a unui loc). Şi, pentru a da nişte exemple de percepţii ale oraşului, de moduri de apropriere a acestuia cât se poate de diferite, postăm doua fragmente ale unor filme, unul cât se poate de actual, care sugerează experienţa şi conectarea cu oraşul şi arhitectura prin mişcare, iar altul, de prin anii 50, parte din filmul lui Jacques Tati, „Mon Oncle”, care după părerea mea are aceeaşi semnificaţie, doar că mijloacele de comunicare cu oraşul sunt diferite, specifice acelui timp / societăţi / …
Ne cerem scuze dacă apar alte filme decât cele la care facem referinţă, pentru siguranţă, linkurile către ele sunt următoarele:
http://www.youtube.com/watch?v=HQfEGU_r2Vw

http://www.youtube.com/watch?v=1Qqm9XgG8Tg

Întrebarea este atunci… care sunt mijloacele noastre de a ne însuşi nişte locuri, de a „simţi” oraşul? Cred că fiecare dintre noi are o experienţă care merită a fi „povestită”, eu una, dacă aş putea, aş filma tot traseul pe care îl fac cu bicicleta din Balta Albă până la facultate, şi cât de neaşteptate sunt senzaţiile pe care fiecare stradă le oferă, şi cum se schimbă modul de percepţie a cadrului din jur în fiecare din cele câteva cartiere diferite pe care le străbat…

2 comentarii:

  1. Anonim spunea...
    Interesanta initiativa!
    Poate ca acest concept de traditie urbana in propriul oras, in viata cotidiana a fiecaruia, apartinand unei anumite zone din Bucuresti nu a mai fost abordat pana acum.
    Laudabila initiativa!
    Dupa parerea mea, spatiul cel mai apropiat tie,cel mai drag si in acelasi timp cel mai vizitat este cel in care locuiesti, este zona pe care o strabati zi de zi, cateodata fericit, alteori indiferent, precipitat sau relaxat.
    In drumul meu spre casa strabat bulevardul Dacia, depasesc piata Gemeni si ajung in Calea Mosilor. De la intersectia Dacia - Polona si pana in dreptul Pietei Spaniei strabat bulevardul in fiecare zi cu nostalgia vremurilor trecute...
    Privesc cu placere arhitectura vilelor somtuoase, cladite cu mult bun gust, aliniate frumos, imprejmuite cu curti generoase, imbogatite cu plante si flori asezate pe garduri, in fata usilor, la ferestre sau de jur imprejurul locuintelor.
    Vecinatatea cu parcul Ioanid, situat discret, in spatele acestor vile confera si mai mult un confort spiritual la care bineinteles, ca la vremea amenajarii lui multe capete luminate s-au gandit sa-l plaseze intr-un spatiu adecvat.
    Nu acelasi lucru pot spune despre zona, mai precis strada locuintei mele(Ep. Radu), altadata acoperita cu pietre cubice, frumos aranjate si strajuita de-a lungul ei cu stejari stufosi.
    Cartierul a fost invadat de etnia rroma care a distrus prin actiunile ei devastatoare linistea si frumusetea locului.
    Este un spatiu sordid, unde este aruncat la intamplare gunoiul menajer, resturi de mobila, moloz,etc.
    Candva o strada linistita, cu case decent construite, a devenit un spatiu prin care treci in graba si nu stii cum sa te strecori mai repede in casa.

    RăspundețiȘtergere
  2. Buna ziua, dorim sa va facem o propunere comerciala! Daca sunteti interesat trimiteti un e-mail la office@falvorotarybids.ro

    RăspundețiȘtergere